Ciordilienii sunt o rasă umanoidă provenită nu se știe de unde dar care trăiesc acum printre noi și tind să joace un rol proeminent în societatea românească. Aspectul lor exterior le permite să fie confundați cu oamenii, dar puteți recunoaște semnele prea puțin discrete pe care le manifestă când intră în contact cu aceștia. Unui ciordilian nu îi pasă de alții dar este capabil să pretindă asta. Puterea lor de convingere este de regula mare, iar capacitatea de a își ascunde adevăratele intenții îi ajută să fie repede promovați în funcții de conducere sau în politică. Din cauza preferințelor pentru silicon, mase plastice și obiecte de lux, numărul de opțiuni pentru reproducere este limitat iar codul lor genetic a fost afectat astfel încât în ultimii ani vedem cum nici nu se mai obosesc să încerce convingerea oamenilor, folosind minciuni evidente și negând adevărul chiar și când li se prezintă dovezi.

Un element esențial al caracterului ciordilian este foamea de faimă, avere și putere. Pentru a le obține, ciordilianul utilizează minciuna, înșelăciunea și frica. Ciordilienii folosesc des emoții primare, cum ar fi frica, amenințarea cu un potențial pericol ce vine din partea „străinului” sau a „celuilalt” și afirmă că doar ei dețin adevărul absolut și cunoștințele pentru a ne salva, cerând în schimb supunere oarbă și  imunitate pentru a putea să își îndestuleze foamea nelimitată. Evident că fiind nelimitată, acea foame nu se stinge niciodată, ceea ce uneori le aduce și tăierea surselor de îndestulare.

Ciordilienii vor sa ne facă sa credem că sunt simpli oameni ca noi, români, interesați de binele României, dar înșală prin faptul că ceea ce își doresc este o țară de sclavi care să muncească pentru ei și odraslele lor, un popor la limita supraviețuirii care să se întoarcă spre un sistem feudal.

Sistemul de organizare al ciordilienilor este o structură tip tribal sau clan, paralelă statului, bazată pe relații de rudenie și interdependență. Când un ciordilian este în pericol să fie expus și îndepărtat, ceilalți, indiferent de clanul din care fac parte, se mobilizează pentru a îndepărta pericolul. De altfel căderea unui ciordilian aduce dezvăluiri și despre alții, ceea ce ei se străduie să evite cu orice preț.  Ciordilienii nu au un singur conducător ci mai mulți,  aflați în permanentă competiție pentru a își asigura rândul la suptul resurselor de care au nevoie, dar care nu duc o luptă reală ci una care să asigure timp suficient de jefuit pentru toate clanurile.

Printre slăbiciunile importante lor erau până de curând rațiunea, dovezile și cultura, dar s-a înregistrat o creștere a numărului de cazuri de rezistență la acestea.

Agresivitatea lor crește în perioadele electorale sau de atribuirea contractelor cu sume mari, în restul timpului fiind într-o stare de semi-stază din care se trezesc doar pentru lupte cu alți ciordilieni sau pentru a își lua porția de pradă.

Fiți ironici, ciordilienii sunt printre noi!