Grațierea!

Romania libera gratiere si amnistie

Stimați membri ai Guvernului și Parlamentului vă rog să primiți această cerere de grațiere a tuturor cetățenilor români.

De când ne naștem și până la moarte, viața în România condusă de voi este un joc de noroc într-o mare pușcărie.

Locul nașterii determină în mare parte șansele în viață: de la îngrijirea de care poate beneficia un nou născut într-o localitate mică, comparativ cu cel norocos să fie într-un spital necontaminat și mai bine dotat, la venitul părinților substanțial mai mic in zonele rurale, la opțiunile în materie de educație, începutul drumului in viață poate fi și sfârșitul pentru unii sau o condamnare la locul de naștere, o viață limitată nu de potențialul omului ci de condițiile locului în care s-a născut, rezultatul deciziilor pe care politicienii le-au luat pana acum.

Până să devina adult, cetățeanul român minor își joacă viața la loterie fără să știe. Unii ajung să fie traficați și exploatați de alți români care nu ar merita numele de oameni, în timp ce alții vor experimenta doar frustrarea de a nu avea ultimul model de scaun de masa, cel mai uscat scutec sau cea mai colorată jucărie. Sunt foarte puține deciziile pe care copilul român le poate lua, iar educația nu e neapărat una din ele. Unii nu au șansa de a învăța suficient chiar dacă își doresc asta, pentru că instituția de învățământ, atunci când este accesibilă, poate fi o pușcărie dedicata schilodirii minților și sufletelor, o temniță care funcționează așa cum politicienii au decis.

O dată deveniți adulți, unii cetățeni români au opțiunea de a urma o facultate, plasându-se în altă aripă a închisorii, față de cei condamnați direct la munca grea fără drept de apel sau șansa unei amnistii. Cei care se consideră norocoși că urmează o facultate se trezesc după absolvire că piața muncii cere alte meserii, că diploma pe care o au e doar o hârtie iar cunoștințele dobândite sunt in cel mai bun caz doar o palida reflectare a ceea ce li se cere să știe la locul de muncă. Și din nou, politicienii au fost cei care i-au condamnat, printr-un sistem educațional ce nu este gândit în legătura cu realitățile economice.

Credeați că dacă ați găsit un loc de munca ați scăpat? S-au dus de mult zilele bunicilor noștri, stabilitatea locului de muncă, găsirea unei case și întemeierea unei familii tinere cu vise la o pensie decenta. Economia mondială s-a schimbat și nici o țară nu a fost scutită de impactul noilor tehnologii, de eficiența fabricilor chinezești și cursa pentru rămânerea în topul calității produselor. Însă și aici politicienii români ar fi putut să reacționeze pentru a ajuta adaptarea societății românești în loc să se asigure că ei și ai lor au suficienți bani pentru a fi protejați, condamnându-ne pe toți la participarea în jocuri ale foamei.

Mai crede cineva că cei sub 40 de ani mai apucă să iasă sănătoși și liniștiți la pensie? Vestea proastă nu e că șansele ca asta să se întâmple sunt minime, sau că politicienilor nu le pasă. Vestea proastă e că am ajuns ca România să fie împărțita în cei care au avut aceasta șansă, cei care trebuie sa lupte pentru o posibilitate mica de a o avea și cei care nu au nevoie de ea pentru că “s-au descurcat”. Și s-au descurcat furând, exploatând slăbiciunile sistemului sau pur și simplu plecând în alte tari. Mulțumită celor care ne-au condus în ultimii 27 de ani, evadarea din România pare să fie soluția visată de prea mulți.

Și să te ferească Sfântu’ să îndrăznești să mori. Ai idee cât costa o înmormântare? Mult, prin mila mafiei cimitirelor patronata de politicienii locali.

E trist că ceea ce este casa noastră prin naștere, a devenit închisoarea noastră. Grădina raiului este doar în reclama și broșurile pentru turiști. Înăuntru sunt politicienii și cozile lor de topor, mințind, furând, șantajând, amenințând, manipulând, totul pentru a ne ține pe noi restul în mecanismul circului pe care îl patronează.

Dar nimic nu este veșnic și nici o închisoare nu e pentru totdeauna. Unii evadează plecând din țară sau nevotând, alții votează, unii protestează, dar în cele din urma cei condamnați vor ajunge să fisureze zidurile, să comunice unii cu alții și să distrugă instituția. Zidurile pot cădea iar eșafodajul represiv poate fi înlocuit cu o societate în care șansele începutului de viață sunt cu adevărat egale, în care munca cinstită este cea care generează valoare adăugată, în care impozitele sunt reflectate corect în serviciile primite înapoi, iar finalul vieții ne găsește demni și in condiții decente.

Așa că, stimați politicieni, grațiați-ne și amnistiați-ne astfel încât să putem fi cetățeni nu condamnați, mândri nu stigmatizați, comunități nu grupuri de interese.

|         

Pastorul, președintele și apocalipsa (ortodoxă)

Apocalipsa

Înainte de 1989, apartenența la un cult religios aproape elimina posibilitatea de a fi vreodată într-o funcție de conducere în stat.  Azi cultele sprijină deschis politicieni și pretind înlocuirea regulilor statului pentru că de ce nu, doar vrem o țară ca afară. Ca afară în Statul Islamic sau în Iran.  Ca afară acolo unde femeia e o marfă, oamenii există pentru a servi conducătorii religioși și mor pentru că au un telefon mobil sau televizor. Ca afară unde statul laic și Constituția sunt cuvine ce îți pot aduce condamnarea la moarte. Ca afară unde nu ați fi putut citi acest text pentru că nu ați fi avut acces la Internet.

Să vedem cum am ajuns aici:

Zilele trecute, Viorel Iuga, pastor baptist și președinte al Alianței Evanghelice din România i-a transmis președintelui României un mesaj public care conținea următoarea propoziție: „Dacă nu ieșiți dumneavoastră să vă exprimați pro creștinism, vom ieși noi să ne exprimăm pro schimbare, inclusiv a dumneavoastră.”

Din replica Președintelui României cităm „Societatea trebuie să revină la toleranță şi la acceptarea celuilalt. Acceptarea celuilalt cu bune şi rele. Nu suntem toţi la fel. Nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative…”

Biserica Ortodoxă nu se lasă mai prejos și supralicitează: „…un demers civic, perfect legal și validat de Curtea Constituțională a României nu poate fi considerat în niciun caz o „cale a fanatismului religios” sau o dovadă de intoleranță….Pledarea pentru definirea mai clară a naturii familiei este justificată nu doar de rațiuni ale moralei creștine, ci și de realitatea dramatică a prăbușirii demografice atât în România, cât și în celelalte țări europene.”

Potrivit recensământului din 2011, avem 18 culte sau religii iar 86,5% dintre cetățenii României s-au declarat ortodocşi, 4,6% romano-catolici, 3,2% reformaţi, 1,9% penticostali, 0,8% greco-catolici, 0,6% baptiști, 0,4%  adventiști de ziua a şaptea şi 0,2% “fără religie” sau atei. Mai sunt și alții, dar dacă sunteți curioși cine și pe unde e, găsiți aici mai multe detalii.

Constituția României spune la art. 1 că (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil… (3) stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. La art. 4 citim că (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi și (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Dar statul este condus de reprezentanții noștri, cei aleși să creeze și să pună în practică programe de guvernare pe baza votului popular. Iar ei sunt oameni și au nevoie de voturi. Și pentru asta unii aplică cu succes proverbul românesc „te faci frate cu necuratul până treci puntea”. Așa că, în lipsa unor argumente reale cu care să convingă alegătorii, ei se îndreaptă spre diverse organizații care au influență asupra membrilor lor. Și ce alte organizații sunt mai influente decât cele care au principal instrument modelarea minții omului, cultele religioase.

Așa că, după ce au ghidat neoficial mana votantului,  cultele ridică azi pretenții.

Dacă ne uităm la actorii din această poveste constatăm că o situație ciudată. 86% din populație se declară ortodoxă dar presa relatează cu lux de amănunte despre un mesaj publicat de un pastor baptist (0,6%) către un președinte luteran pe tema exprimării de către reprezentantul statului a unei poziții în favoarea unei religii, cu posibila încălcare a dreptului altor cetățeni români de a își decide spiritualitatea.

Și să nu ne oprim aici. Unul dintre cei mai vizionați prezentatori de televiziune Mihai Gâdea este pastor penticostal (1,9%) iar de curând a fost pusă în discuție apartenența religioasă a celor ce au condus poziția României față de românii din diaspora Cristian David și Titus Corlățean (penticostali). Discuția a apărut în contextul în care se organizează Congresul Românilor de pretutindeni în care se pare că la conducere predomina reprezentanți ai bisericilor penticostale. Coincidență desigur.

Eu cred că dovada că am ieșit din Evul Mediu este tocmai faptul că într-o țară cu majoritate creștin ortodoxă avem multe figuri publice care se declară ca aparținând altor culte, iar cea mai mare organizație religioasă, Biserica Ortodoxă acceptă cel puțin tacit că ceilalți nu sunt lifte păgâne care trebuie exterminate.

Și dacă cetățeanul Viorel Iuga, trăind într-un stat al cărei Constituții garantează libertatea tutor, are azi dreptul să își exprime poziția este și pentru că este protejat de Constituție. Să nu uităm că pentru virgule și interpretări ale Coranului azi mor mii de oameni în Orientul Mijlociu. Parcă e mai bine să mergem înainte decât spre evul mediu și să nu mai amestecăm statul cu spiritualitatea.

Ce mă miră însă, este depărtarea de la tradiționala luptă între culte și unitatea de care acestea dau dovada în cazul de față. Oare s-au făcut conducătorii lor frați cu …?

Și pentru că oricine are dreptul să creadă în ce dorește, vă invit să citiți următoarea propoziție cu gândul la politicieni, lideri religioși și cetățeni care cred în altceva decât dumneavoastră și să vă gândiți cine ar mai rămâne.

Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! (Apocalipsa dupa Ioan 22.15)

|