Pestele se curata de la coada

Peștele se împute de la cap si se curăță de la coadă zice o vorbă românească.

Am văzut de curand o ințiativă numită Oameni noi în politică și mi-am adus aminte ce scriam acum 2 ani despre barierele pe care oamenii de calitate trebuie să le depășească pentru a ajunge în locurile unde se iau deciziile politice.

Pe 1 aprilie 2016 era momentul când drumul meu se ducea în altă direcție decât cel al Partidului Pirat România iar mesajul final vorbea despre modificarea legislației electorale astfel încât dreptul de a alege și de a fi ales în România să însemne altceva decât simularea democrației.

Astăzi, birocrația și șefii din partidele politice decid cine este pe lista candidaților și mai ales cine este pe locuri cu șanse de a fi ales.
Alegătorul este pus în fața unor liste fixe, stabilite de un număr restrâns de indivizi și promovând în general politruci a căror principală calitate este obediența față de partid.

Așa cum eu și pirații nu am fost primii sau singurii care am cerut schimbarea Legii Partidelor, ci doar cei care am reușit, modificarea legilor electorale a fost cerută și uneori facută în funcție de un interes sau altul. Poate că de data asta inițiativa “Oameni noi în politică” va reuși inițierea procesului legislativ și printr-o circumstanță favorabilă vor obține ceea ce au cerut. Să nu uităm că nici piraților matematica electorală nu le era favorabilă, dar toti suntem datori să încercăm.

Am totusi o sugestie pentru organizatori: avem nevoie de alții decât cei pe care partidele îi vor și îi promovează. Soluția este votul preferențial pe liste. Posibilitatea alegătorului de a vota și cu ultimul de pe listă dacă vrea și dacă acela este de fapt persoana care are competențele necesare poziției pentru care candidează.
Asta ar face dintr-o inițiativă bună una cu potențial de a schimba fundamental calitatea actului decizional în România.

Alegătorii ar avea posibilitatea de a curăța politica ce astăzi le pute, de la coada până la cap.

|         

Cain Romanul si fratele lui, Abel Codrul

O vorbă veche spune “Codrul e frate cu românul”, amintindu-ne că în vremuri de restriște românul folosea protecția oferită de marile păduri ce acopereau aproape toată țara. Protecție în fața năvălitorilor, hrană și adăpost. Azi năvălitorii nu ne mai încearcă granițele, marile păduri au fost tăiate în numele consumului, iar ce a mai rămas din ele este o umbră a ceea ce era. Azi ne plângem că animalele rămase fără mediul lor natural vin să cerșească mâncare în localitățile noastre. Ne plângem că suntem incomodați de ele dar uităm că noi le-am luat casa.

Și nu doar atât.
Ca în parabola biblică, Românul Cain se pregătete să dea lovitura de moarte fratelui său Abel Codrul.

Betoanele avanseaza, padurea dispare

Într-o lege care avea scopul de a ușura dezvoltarea utilităților de bază pentru miile de români care înca nu beneficiază de esențialul unei vieți moderne, niște parlamentari proprietari de vile au introdus crima.
Deranjați că nu își putea lega la utilități vilele construite (ei știu cum) în ce a mai rămas din păduri, și-au dat mâna cu cei care demult ocheau lemnul din zonele protejate și au scris negru pe alb sentința lui Abel:
”Scoaterea definitivă şi ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier naţional necesare realizării, dezvoltării, întreţinerii şi modernizării sistemelor de utilităţi publice în vederea asigurării securităţii şi sănătaţii oamenilor şi animalelor, este permisă inclusiv pentru suprafeţele cuprinse în zona de protecţie strictă, zona de protecţie integrală şi zona de conservare durabilă a ariilor naturale protejate, rezervaţii naturale precum şi pentru suprafeţele incluse în Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine din România ori care întrunesc criteriile şi indicatorii pentru includerea în Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine din România.”

Ne mai rămăsese doar 1%. Atât mai e protejat din falnicii codri, din pădurile de altă dată.
Lista celor 81 de Caini e AICI

Știți ce a pățit Cain? A fost blestemat ca munca lui să nu mai dea roade, să fie rătăcitor și fugar pe pământ.
Dar spre deosebire de parabola biblică, în România nu Cainii sunt pedepsiți. Ei sunt bine mersi, se apără între ei și fac legi după cum le convine. Cei care sunt însă obligați să rătăcească prin lume sunt restul, milioanele de români care s-au săturat să fie mințiți, exploatați și batjocoriți.

|       

Romania maimutelor

Cine citește azi în România titluri cu maimuțe se poate gândi la specia făcută celebră de curând, pavianul, dar este puțin probabil ca primul său gând să fie la #Monkeygate sau legătura dintre testele pe animale și viața noastră zilnică. Asta pentru că avem deja prea mulţi români care nu știu că Pământul este o planetă rotundă care se învârte în jurul soarelui iar specia umană este înrudită cu ceea ce numim azi generic maimuțe. Poate nu ne simțim înrudiți dar 98% din ADN-ul nostru este identic cu cel al cimpanzeilor așa că există o explicație rațională şi inumană pentru folosirea maimuțelor în testele ce urmăreau să demonstreze că gazele de eșapament ale noilor motoare diesel produse de Volkswagen, BMW si Daimler nu sunt dăunătoare. Iar după ce au forțat maimuțe să respire acele gaze, au trecut la oameni…în laborator dar mai ales pe stradă.

Bonnet_macaque_(Macaca_radiata)_Photograph_By_Shantanu_Kuveskar

Problema se complică atunci când aflam că de fapt maimuțele s-ar putea să fi scăpat mai ușor decât pietonii. Pentru că acele motoare foloseau un sistem ce detecta când erau testate și emiteau mai puține elemente dăunătoare. Noi am aflat doar la câțiva ani după, ani în care sute de mii de astfel de mașini pretins „curate” împânzeau drumurile Europei şi României.
Și uite așa, testele inumane s-au transformat într-un genocid, o otrăvire în masă de dragul profitului.
Dar este oare asta o problemă în România? De ce să ne pese de calitatea aerului pe care îl respirăm atunci când avem spitale bune care ne vor vindeca de toate cancerele pulmonare. Avem chiar și o secție de transplant pulmonar într-un spital… nefuncțională.
Recent a fost data publicității o hartă care arată cât de otrăvitor e aerul pe care îl respirăm în Estul Europei, acea zonă în care importăm toate rablele Vestului, tăiem pădurile şi betonăm cât mai mult din spațiile verzi.

The new Air Curtain

Pentru România situația e roză. Noi nici nu vrem să măsurăm poluarea pentru că ce nu ştim nu ne poate face rău…nu-i aşa?
Noi am eliminat cu bucurie taxa pe rablele importate şi respirăm cu nesaţ aerul parfumat al oraşelor noastre dragi. Şi murim pe capete…tineri, bătrâni… de insuficienţă respiratorie sau infarcturi ce par să vină din senin.
Dar ne-am făcut-o cu mâna noastră. Noi am vrut rable ieftine, noi am vrut betoane, noi am vrut să tăiem pădurile. Şi tot noi respirăm acum otravă şi murim cu zile…

|        

Macovei, Ungureanu şi Sógor te vor în pielea goală


Eşti în pielea goală atunci când pozele tale, mesajele, agenda telefonică, istoricul navigării pe internet şi emailul nu îţi mai apartin ci sunt luate fara drept de apel de orice companie care pretinde că îţi asigură un serviciu.
Toţi valorăm ceva iar o parte din acea valoare e dată de unicitatea noastră, dar care mai este valoarea ta dacă la deschiderea oricărei aplicaţii mobile sau la intrarea în orice magazin de pe stradă, ei deja ştiu totul despre tine şi poate chiar te-au vazut in pielea goală.
Pe 19 octombrie în Parlamentul European s-a pus în balanţă nevoia de a îţi da consimţământul în cunoştiinţă de cauză sau doar să fii informat sau informată că din motive comerciale ţi se va accesa tot cei ai în telefon şi pe calculator.
Monica Macovei (ECR), Traian Ungureanu (PNL-PPE) şi Csaba Sógor (UDMR-PPE) au fost cei trei români care au votat in comisia LIBE şi toţi 3 cred că dacă ştii, e de ajuns. Parcă lipsa consimaţământului era viol sau furt în alte împrejurări, dar de ce să se încurce ei în detalii? Cei 3 au votat să nu te întrebe nimeni, doar să te anunţe Facebook, Google, Microsoft sau alţii că de acum fac ce vor cu tot cei ai în telefon şi pe calculator, eventual că de fapt lucrezi gratis pentru ei. Din fericire pentru noi, nu erau doar cei 3 la vot iar majoritatea comisiei LIBE a votat să ne protejeze.
Credeaţi că a-ţi scăpat? Grupul consevatorilor din Parlamentul European, nu s-a lăsat şi a cerut ca joi 26 octombrie să se voteze înca o dată în plenul parlamentului, doar doar de data asta le iese afacerea…Pentru că afacere se numeste ce au încercat ei să facă.
Poate la următoarele alegeri europene ar fi bine să fie pe buletinul de vot nu numai numele, ci şi sponsorii candidaţilor. Să ştim şi noi ce votam, să nu aflăm mai târziu că românii nu au reprezentanţi acolo ci doar Facebook Google şi Microsoft. De altfel cei trei nu sunt la primul vot controversat. In 2012 Monica Macovei a votat în favoarea ACTA (Tratatul Anti Contrafacere ce ascundea de fapt cenzura) în timp ce pe străzile din toata Europa (inclusiv in România) mii de oameni protestau iar Traian Ungureanu şi Csaba Sógor s-au abţinut în loc să se opună.
Joi, 25 octombrie Parlamentul European votează dacă să redeschidă discuţia pe directiva ePrivacy sau să meargă înainte cu textul care respectă viaţa privată şi demnitatea alegătorilor. Oare ce vor face europarlamentarii români (în special cei de la PNL şi UDMR)?

Final de poveste: nu le-a reusit. Intrebarea ramane: de ce uneori europarlamentarii romani aleg sa voteze aiurea?

|       

Prinși cu ocaua mică la Bruxelles


Ce face o instituție publică (europeană) când rezultatele studiului pe care l-a comandat și plătit arată altceva decât le convine prietenilor. Desigur, aplică principiile imparțialității și bunele practici în reglementari, face public studiul și reglementează în conformitate cu datele științifice din acesta.
Răspuns greșit!
Instituția prin reprezentanții săi citează numai ce îi convine si se face că uita de concluziile care deranjează “sponsorii”. Parcă vorbim de teoria conspirației, nu-i așa?
Ei bine, în anul 2014 Comisia Europeana a comandat un studiu despre efectele pirateriei online. După cum ne spun unele industrii, pirateria online este cea care distruge Hollywoodul, artiștii și cam orice industrie online bazată pe limitarea accesului la un produs.
Rezultatele studiului însă au arătat ceea ce se vedea din rezultatele financiare ale industriilor care țipau sus și tare: efectele negative sunt limitate iar accesul nerestricționat la informație generează profituri suplimentare.
Este o dovadă concretă, independentă și comandată de o instituție care se presupunea că este imparțială și legiferează pentru binele nostru al tuturor.
Aiurea!
Comisia Europeana a ales să ascundă studiul, menționând doar efectele minore și legiferând de parcă i se dicta de la Hollywood. Ca să fim corecți, nu la Hollywood se luau deciziile ci mai aproape, la Paris și Berlin, de unde marile companii deținătoare de presă țineau bine sub control politicienii. Puterile presei, nu-i așa? Puterea de a promova minciunile politicienilor și puterea de a promova unii politicieni și a-i asasina mediatic pe alții.
Așa cum în ultimii ani am aflat despre negocieri de tratate internaționale secrete, despre legi și contracte cu dedicație, nu ar trebui să ne mire că nici la nivelul Comisiei Europene adevărul nu mai are valoare iar manipularea și corupția sunt la fel, doar că se numesc lobby, la Bruxelles.
Toate bune si frumoase, utilizatorii de internet rămân vaca de muls pentru „industrii creative” în care intermediarii și monopolurile înfloresc în timp ce creatorii și artiștii sunt plătiți cu mai nimic.

Grațierea!

Romania libera gratiere si amnistie

Stimați membri ai Guvernului și Parlamentului vă rog să primiți această cerere de grațiere a tuturor cetățenilor români.

De când ne naștem și până la moarte, viața în România condusă de voi este un joc de noroc într-o mare pușcărie.

Locul nașterii determină în mare parte șansele în viață: de la îngrijirea de care poate beneficia un nou născut într-o localitate mică, comparativ cu cel norocos să fie într-un spital necontaminat și mai bine dotat, la venitul părinților substanțial mai mic in zonele rurale, la opțiunile în materie de educație, începutul drumului in viață poate fi și sfârșitul pentru unii sau o condamnare la locul de naștere, o viață limitată nu de potențialul omului ci de condițiile locului în care s-a născut, rezultatul deciziilor pe care politicienii le-au luat pana acum.

Până să devina adult, cetățeanul român minor își joacă viața la loterie fără să știe. Unii ajung să fie traficați și exploatați de alți români care nu ar merita numele de oameni, în timp ce alții vor experimenta doar frustrarea de a nu avea ultimul model de scaun de masa, cel mai uscat scutec sau cea mai colorată jucărie. Sunt foarte puține deciziile pe care copilul român le poate lua, iar educația nu e neapărat una din ele. Unii nu au șansa de a învăța suficient chiar dacă își doresc asta, pentru că instituția de învățământ, atunci când este accesibilă, poate fi o pușcărie dedicata schilodirii minților și sufletelor, o temniță care funcționează așa cum politicienii au decis.

O dată deveniți adulți, unii cetățeni români au opțiunea de a urma o facultate, plasându-se în altă aripă a închisorii, față de cei condamnați direct la munca grea fără drept de apel sau șansa unei amnistii. Cei care se consideră norocoși că urmează o facultate se trezesc după absolvire că piața muncii cere alte meserii, că diploma pe care o au e doar o hârtie iar cunoștințele dobândite sunt in cel mai bun caz doar o palida reflectare a ceea ce li se cere să știe la locul de muncă. Și din nou, politicienii au fost cei care i-au condamnat, printr-un sistem educațional ce nu este gândit în legătura cu realitățile economice.

Credeați că dacă ați găsit un loc de munca ați scăpat? S-au dus de mult zilele bunicilor noștri, stabilitatea locului de muncă, găsirea unei case și întemeierea unei familii tinere cu vise la o pensie decenta. Economia mondială s-a schimbat și nici o țară nu a fost scutită de impactul noilor tehnologii, de eficiența fabricilor chinezești și cursa pentru rămânerea în topul calității produselor. Însă și aici politicienii români ar fi putut să reacționeze pentru a ajuta adaptarea societății românești în loc să se asigure că ei și ai lor au suficienți bani pentru a fi protejați, condamnându-ne pe toți la participarea în jocuri ale foamei.

Mai crede cineva că cei sub 40 de ani mai apucă să iasă sănătoși și liniștiți la pensie? Vestea proastă nu e că șansele ca asta să se întâmple sunt minime, sau că politicienilor nu le pasă. Vestea proastă e că am ajuns ca România să fie împărțita în cei care au avut aceasta șansă, cei care trebuie sa lupte pentru o posibilitate mica de a o avea și cei care nu au nevoie de ea pentru că “s-au descurcat”. Și s-au descurcat furând, exploatând slăbiciunile sistemului sau pur și simplu plecând în alte tari. Mulțumită celor care ne-au condus în ultimii 27 de ani, evadarea din România pare să fie soluția visată de prea mulți.

Și să te ferească Sfântu’ să îndrăznești să mori. Ai idee cât costa o înmormântare? Mult, prin mila mafiei cimitirelor patronata de politicienii locali.

E trist că ceea ce este casa noastră prin naștere, a devenit închisoarea noastră. Grădina raiului este doar în reclama și broșurile pentru turiști. Înăuntru sunt politicienii și cozile lor de topor, mințind, furând, șantajând, amenințând, manipulând, totul pentru a ne ține pe noi restul în mecanismul circului pe care îl patronează.

Dar nimic nu este veșnic și nici o închisoare nu e pentru totdeauna. Unii evadează plecând din țară sau nevotând, alții votează, unii protestează, dar în cele din urma cei condamnați vor ajunge să fisureze zidurile, să comunice unii cu alții și să distrugă instituția. Zidurile pot cădea iar eșafodajul represiv poate fi înlocuit cu o societate în care șansele începutului de viață sunt cu adevărat egale, în care munca cinstită este cea care generează valoare adăugată, în care impozitele sunt reflectate corect în serviciile primite înapoi, iar finalul vieții ne găsește demni și in condiții decente.

Așa că, stimați politicieni, grațiați-ne și amnistiați-ne astfel încât să putem fi cetățeni nu condamnați, mândri nu stigmatizați, comunități nu grupuri de interese.

|         

Propaganda si cenzura

Propaganda si cenzura

Dacă v-ați uitat la România TV în ultima jumătate de an, fie și accidental pentru câteva minute, nu se poate să nu fi simțit ceva. De la dungile mari și galbene care anunțau mereu ceva ce se va întâmpla imediat, la titlurile scoase parcă dintr-o realitate paralelă, tot ce se vede pe ecran este conceput să stârnească un răspuns emoțional. Și asta într-o televiziune de știri, genul de instituție de presă de la care în teorie ne așteptăm să reflecte obiectiv fapte și să prezinte echilibrat opinii diverse despre acestea.

Ceea ce vedem nu se potrivește cu ceea ce ne așteptăm să vedem, pentru că nu este o televiziune de știri ci un organ de propagandă. Wikipedia ne zice că în Doctrina pentru operații psihologice a forțelor armate ale SUA din 2003 se poate găsi una din puținele definiții “oficiale” ale propagandei: „Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective naționale în scopul influențării opiniilor, emoțiilor, atitudinilor sau comportamentelor oricărui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei comunicări.”

Și nu e singurul post TV, ziar sau site pe Internet care face asta. Aș spune mai degrabă că e mai greu să găsești unul care nu face asta.

Dar funcționarea televiziunilor este guvernată de legi, iar în Legea Audiovizualului la art. 3 găsim următoarea prevedere: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.”

Atunci ce ne facem cu televiziunile si presa din România?

Pe Internet a început să circule o petiție care cerea în mod pragmatic și direct ridicarea licenței unei televiziuni pe motiv că minte. Adică cenzura unui organ de propagandă pentru se prezintă ca televiziune de știri și deformează adevărul în mod constant promovând pe termen lung o interpretare partizană conform ordinelor finanțatorilor. Dar ce ne facem cu libertatea de expresie, dreptul tuturor de a spune ce vor chiar dacă nu suntem de acord cu ei.

Dacă vrem să fim democrați până la capăt, nici o televiziune nu ar trebui închisă pentru ceea ce spune și nici un organ de propagandă nu  ar putea să acționeze nestingherit sub nume de televiziune de știri, ignorând legile din domeniu.

În cazul nerespectării condițiilor de fond, formă și funcționare, Consiliul Național al Audiovizualului are atribuții, obligații și baza legală pentru a sancționa pe cei care depășesc limitele legale. Prin urmare problema nu este la televiziuni, ci la CNA, organul care în ultimul an ar fi trebuit să ia măsuri în cazul nerespectării obligațiilor legale privind informarea corectă și obiectivă.

Într-o societate democratică principiile de bază sunt respectate iar legile sunt aplicate corect. Într-o pseudo-democrație legea e lege numai pentru căței iar puternicii zilei sunt mai presus de ea atât timp cât servesc intereselor grupului care controlează statul sau resursele acestuia.

Prin urmare, faptul ca CNA a tăcut, faptul că majoritatea televiziunilor din România se pot încadra ușor în definiția organelor de propagandă, că presa scrisă este în mare parte la fel de lipsită de calitate și drept urmare de credibilitate, ne arată că cel puțin în acest domeniu mecanismele democratice nu funcționează bine.

Nu avem nevoie de mai multe legi ci de aplicarea corectă a celor existente. Avem nevoie de jurnalism de calitate, reflectarea adevărului, contradictorialitate, imparțialitate.

Nu avem nevoie de soluții pragmatice și nedemocratice, ci de respectarea principiilor de bază ale unei societăți democratice. Avem nevoie de transparență, libertate de expresie și proporționalitate.

România este o țară aflată încă pe drumul spre o societate democratică și depinde numai de noi să urmăm principiile corecte pentru ca acest drum să continue sau să ne întoarcem iar în Epoca de Aur de dinainte de 1989.

|     

Alegi și câștigi

Vot alegeri 2016

În pregătirea alegerilor din decembrie 2016 pentru Parlamentul României am fost martorii sau actorii unei răsturnări a principiilor de bază ale poporului român: hărnicie, cinste, ospitalitate, buna înțelegere cu vecinii. Care mai de care ne-au explicat cum nu contăm dacă nu votăm, cât de proști, vânduți sau needucați suntem dacă nu votăm cu ei și ce bine știu ei să rezolve toate problemele inventate.

Însă toți cei care au încercat să ne influențeze alegerea au uitat sau ignorat esența votului. Votul este unul din principiile de bază ale sistemelor moderne de organizare statală, care constă în aceea posibilitate a fiecărui cetățean de a-și exercita activ și pasiv dreptul de a-și alege reprezentanții în legislativ sau alte funcții reprezentative, respectiv de a fi ales.

Fiecare cetățean cu drept de vot contează în ziua votului: pentru procentul de prezență la vot, pentru greutatea votului celor prezenți, pentru procentul de voturi valabil exprimate, pentru o grămadă de calcule și formule. Rezultatul final ține cont de fiecare cetățean și ceea ce fiecare alege să facă este important.

Cetățeanului chemat să voteze i-a fost prezentată oferta și motivele pentru care ar fi mai bine să acționeze într-o direcție sau alta dar instrumentul favorit în campania tuturor partidelor a fost ura. Ura față de cel care votează altfel, ura față de cel care are un alt grad de educație, altă poziție socială, alt domiciliu. Ni s-a spus cât de diferiți suntem unii de alții, cât de important e să avem puterea, cât lapte și miere va curge pe străzi dacă ceilalți vor fi eliminați. Din discuții au dispărut bunătatea, cooperarea, interesul comun.

Iar campania aceasta electorală poate a avut cel mai mare grad de adevăr de până acum. Politicienii și media ne-au vorbit mai puțin despre cât de bine va fi pentru cetățeni și mai mult despre revanșa pe care și-o vor lua împotriva celorlalți. Și nu doar în România.  Aparent ceea ce ni se promite azi este păstrarea a ceea ce avem sau doar o mică diminuare, dar doar dacă facem ce ni se spune și doar dacă îl urâm pe vecin, pe cel din altă localitate, pe cel plecat să muncească în străinătate de bine ce îi era în România, pe ruși, americani, europeni …

Ce e val ca valul trece, spunea Eminescu. Și indiferent dacă valul este de ură, lăcuste, boli sau răutate, în urma lui vom rămâne oameni. Și vom lucra împreună pentru a ne fi mai bine, îl vom ajuta pe cel care are nevoie și ne vom organiza conform unor valori pozitive.

Organizati-va!

 

|    

Trump a dat solutia pentru Romania

Trump salveaza Romania

Asta este ceea ce ne trebuie pentru a salva societatea românească. Informația pe care o așteptam este acum disponibilă, iar fenomenul se repetă urmând câțiva pași simpli. De fapt nici măcar nu e nevoie să faceți ceva, pentru că deja ați făcut. Zarurile au fost aruncate.

Așa încep de regulă articolele scrise pentru ca voi să dați clic pe legăturile spre anumite site-uri. Site-uri care câștiga bani din afișarea reclamelor sau care urmăresc crearea unui anumit curent de opinie. Pentru că un articol ce conține o fărâmă de adevăr și o minciună poate genera reacțiile dorite de manipulatori.

Pe Internet suficienți oameni nu mai stau sa citească mai mult de câteva rânduri. Uneori ajunge doar o poză și un rând de text. Alte dăți ajunge doar titlul, pentru ca tu să dai like și share. Fără să citești, fără să  verifici dacă ai răspândit o minciună sau nu. Fără să verifici dacă știrea de ultimă oră era de acum 2 ani. Fără să își pese de timpul celor care vor vedea titlul și poate vor citi articolul.

Pentru că ești educat de Google și Facebook. Pentru că modelul lor de afaceri este ruperea unor secunde din timpul tău și vinderea lor celor care plătesc mai mult. Pe de altă parte  manipulatorii s-au adaptat și acum se folosesc de reflexele pe care ți le-ai creat, se folosesc de lipsa filtrului rațiunii critice, de credințele tale oarbe.

Lumea nu s-a schimbat. Doar unii au renunțat la o parte din timpul și rațiunea lor. Au ajuns să considere că titlurile sunt egale cu conținutul și orice este pe Internet este adevărat. Au devenit mașini de clickuri, muncitori neplătiți la fabrica de bani a altora și tâlhari ai timpului nostru. Pentru că alt nume nu se poate da celor care umplu rețelele sociale și Internetul de articole false pentru ca noi să dăm click pe ele. Pentru că fiecare secundă pe care o petrecem citind titlurile lor înșelătoare e una pe care ne-au furat-o.

Însă noi nu suntem victime neputincioase. Manipulatorii și hoții nu își pot face poftele dacă noi reacționăm.

Nu mai da like și share pe rețele sociale unor articole pe care nu le-ai citit.

Folosește funcțiile de „report” peste tot unde vezi articole false sau făcute pentru clickuri.

Explică prietenilor care răspândesc astfel de materiale care este problema.

Nu intra în discuții cu trolii și răspândacii.

Fii mai bun!

|