De ce va câştiga PSD alegerile

Vreti nu vreti

După 1989 societatea românească s-a stratificat şi s-a schimbat încercând parcă să recupereze decalajul de mai bine de 50 de ani care o despărțeau de idealul vestic. Dar schimbarea unui regim politic ce se intitula comunist şi era descris drept dictatură, nu s-a făcut prin înlocuirea cu un sistem capitalist şi democrație ci cu o variantă românească a acestora. Nici capitalismul şi nici democrația nu se puteau instaura într-o zi şi mai ales nu puteau funcționa fără ca societatea să înțeleagă și să accepte principii noi. Aşa că, fiecare după cunoștințele sale a încercat să îşi descrie societatea în care trăia, să se adapteze şi să caute oportunități. Politicienii, actorii economici, toţi şi-au acceptat eticheta democratică şi în numele capitalismului s-au pus pe făcut ce știau ei mai bine.

România a pornit în 1990 cu o majoritate aparținând clasei de mijloc, săracă dar cu multiple oportunități. Unii au făcut bani, alții au pierdut ce aveau şi în anii 2000 deja aveam o pătură mai mare de săraci, o clasă de mijloc mai răsărită (în general pe credit) şi un procent mic de îmbogățiți. Aderarea la UE ne-a  adus cel puțin pe hârtie principiile şi cadrul legal de care societatea avea nevoie pentru a fi pe aceeași cale ca statele dezvoltate din vest, dar nu era suficient. În același timp românii trebuiau să aleagă principiile de viaţă şi mentalitatea cu care vor să continue, iar asta se făcea prin sistemul de educaţie şi relaţia pe care cetăţenii o au cu statul.

Dar statul au fost EI. Îmbogăţiţii, puternicii zilei, corupţi şi corupători. Statul funcţiona pentru că „aşa trebuie să fie lucrurile”.  Principiile şi morala erau inferioare lui „eu ştiu mai bine”.

Aşa că, oportunităţile au trecut, numărul săracilor a crescut, clasa de mijloc a început să se restrângă şi individualismul tradiţional românesc s-a accentuat.

Există şi români care vor să schimbe ceva, să readucă principiile corecte şi să reformeze legislaţia. Ei se descriu ca fiind anti-sistem, anti-corupţie, anti-politicienii vechi, anti … . Şi au idei şi propuneri. Majoritatea încep cu: desfiinţăm, reformăm, înlocuim, principii de mangement…

Ei bine, s-au organizat în partide noi, au şi suporteri şi sunt gata să câștige alegerile.

Dar nu o vor face. Câștigătorul alegerilor parlamentare din 2016 va fi cel mai mare partid, respectiv PSD. Şi nu pentru că merită, ci pentru că cei noi nu văd mai departe de turnul de fildeș pe care şi l-au construit din cărțile citite şi experiența lor de viaţă majoritar urbană.

Pentru că majoritatea românilor se află sub limita unui trai decent dar li se vorbeşte de principii şi  schimbare. Li se vorbeşte de un viitor luminos, dar românii aud de o nouă „perioadă de tranziţie”. Că lucrurile se vor schimba şi poate va fi mai bine, dar întâi va fi mai rău. Nici măcar binele ipotetic nu este descris ca având un impact asupra nivelului de trai ci asupra „sistemului”. Vom scăpa de corupţi, poate, dar ce vom mânca? Ideile sunt bune dar nu ţin de foame, iar asta par să uite toţi cei care vor schimbarea sistemului. Ideile sunt bune dar timp de sute de ani în România conducătorul fost important, figura lui şi capacitatea de a asigura îndeplinirea nevoilor de bază.

PSD va câștiga alegerile pentru că românii preferă certitudinea sistemului original cu care s-au obișnuit să trăiască, în locul incertitudinii ideilor democrației reale si a unui sistem economic pe care nu l-au analizat şi încercat cu adevărat până acum.

Aşa cum V. Ponta şi M. Geoană au pierdut alegerile pentru ceea ce au spus sau nu au spus când trebuia, aşa şi noile partide nu vor beneficia de întreaga oportunitate pe care o au pentru că indignarea lor legitimă nu se manifestă şi în propuneri de construcție pe baza a ceea ce avem, care să poată fi aplicate de mâine şi care să nu ceară întâi sacrificii.

Probabil în viitorul Parlament vor fi şi reprezentanţi ai noilor partide, dar testul lor va fi să trăiască după principiile pe care le predică, să demonstreze că se poate şi altfel şi mai ales că se poate cu alţi oameni. Rotaţia cadrelor este metoda vechiului sistem, iar mişcările noi trebuie să îşi găsească lideri noi.

Imaginea de la începutul textului îl reprezintă pe eroul integru, cel care ajută oamenii. Indiferent dacă vor sau nu. Ca în bancul cu bătrâna care nu vroia să treacă strada…